lupul

Lupul (Canis Lupus L.) - este asemanator unui caine lup, de culoare cenusie (sura). are talia relativ mare, cintarind 40-50 kg. Recordul national la craniu de lup provine de la un lup de 63 kg. Caracteristice sunt urechile mai mici decit la caine, ascutite si indreptate in sus, coada relativ scurta si groasa, picioarele puternice cu par mai marunt si ochii mai departati decit la caine si putin oblici. Gitul puternic, cu guler iarna, picioarele anterioare ce par mai inalte si pieptul puternic dau lupului impresia de robustete si forta. Dimorfismul sexual nu este evident. Lupul traieste 15-16 ani. Virsta se poate aprecia cu aproximatie dupa tocirea dintilor. Lupul matur urla pe diverse tonalitati, urletul fiind inconfundabil si dind fiori. Urma lupului este similara cu cea a unui caine de talie mare, dar usor mai alungita. In plus degetele sunt imprimate mai strins, cu ghearele vizibile, cele din mijloc fiind mai apropiate decit la caine. Chiar si atunci cind sunt in haita, lupii calca unul pe urma celui din fata, in asa fel incit si pe zapada este dificil de estimat numarul membrilor unei haite.Cel mai dezvoltat dintre simturi este vazul, insa lupul are si mirosul si auzul excelente.Lupul prefera padurile intinse de munte. Coboara deseori si in regiunile de deal, instalindu-se in regenerari forestiere intinse si dese, sau in ripe adinci cu maracinisuri greu de patrund. Se localizeaza si in Delta Dunarii. Lupul nu este stationar schimbind zilnic locul de sedere. Poate merge si pina la 30-40 km in cautarea hranei. Lupul este considerat cel mai daunator pradator din Romania - consumind practic orice tip de vietate - de la iepure - la pui de ursi, dar si caini si soareci. Acolo unde sunt haite de lupi - sacalul nu rezista iar vulpea este o raritate. Nu are dusmani naturali in afara de boli si om.Spre deosebire de celelate carnivore, lupul este sociabil. traieste in haite formate din perechea conducatoare (masculul si femela alfa) si din puii din anul respectiv. Iarna la haita se adauga si exemplarele din anii precedenti, inrudite, asa incit haitele pot numara in iernile grele un numar de 20-30 exemplare. Imperecherea are loc in luna februarie. Perioada de gestatie este de 9 saptamini dupa care lupoaica fata un numar de 3-8 pui orbi, orbi in primele zile. Cind puii mici sunt in pericol lupoaica ii muta cu gura in alte locuri, care sa le ofere mai multa siguranta. Lupul are activitate exclusiv nocturna Se dovedeste extrem de precaut fata de om, pe care nu-l ataca decit in situatia cind nu are alte alternative. Lasitatea lupului fata de om nu este o regula pe care sa se mizeze. Ca si in cazul ursului, lupul este protejat prin conventii internationale, deoarece in Europa efectivele lui sint in real pericol de disparitie. In Romania, fiind inca foarte bine reprezentat si prejudiciind celelalte specii de vinat - lupul se vineaza - dar numai in conditiile stabilite de MAAP. Se foloseste arma cu glont de calibru mic (6-7 mm) sau arme cu cartuse lise cu alica de 5 mm. Trofeele conventionale sunt craniul si blana iar neconventional este osul penian.

Mistretul (Sus Scrofa L.) - este un animal omnivor. Prezinta un aspect general masiv, usor aplatizat lateral, mai mult inalt decit gros, care lasa impresia de putere si de mobilitate, fiind perfect conformat pentru rimat si pentru strapungerea desisurilor. Dimorfismul sexua l este putin evident, dupa forma si dupa colti. Culoarea generala este bruna-cenusie, bruna-roscata, bruna inchisa, uneori aproape neagra. Sunt rar intilnite si exemplarele foarte deschise la culoare, precum si cazuri de albinism.Greutatea vierilor poate atinge si chiar depasi, in unele situatii de exceptie, 300 de kg, pe cind a femelelor chiar dezvoltate nu depaseste 200 kg. Virsta medie in libertate este de 15-16 ani.Sunetele scoase de mistret seamana pina la identitate, cu cele emise de porcul domestic. Scroafele emit un grohait scurt si adinc in cazul in care intentia este de a avertiza semenii ori de a speria dusmanii. Daca intentia este de apreveni ciurda asupra unui pericol scroafa pufaie puternic. Cind sunt atacati mistretii scot un "zgomot de os" care reprezinta de fapt un clantanit din masele, iar cind sunt in inferioritate guita ca si porcul domestic. Doar vierii maturi nu se vaita niciodata Mistretul are, atit mirosul, cit si auzul foarte fine. vazul, in schimb, este mai slab, sesizind bine doar obiectele in miscare. Are insa o memorie aparte a locului, astfel incit descopera foarte usor orice detaliu nou aparut in peisaj
Prefera padurile intinse de foioase si de amestec, dar se localizeaza frecvent si in stufarisuri si in plauri, terenuri agricole, etc acoperind practic intreg arealul dintre munte si mare. Este atasat de locul de trai numai in masura in care acesta ii ofera conditiile necesare vietuirii (hrana,liniste, adapost). In situatiile in care aceste conditii dispar, face deplasari de pina la 30-40 km si chiar mai mult, fata de locul de bastina. Lupii sunt principalii dusmani ai mistrtului. Dusmani de temut sunt si ursul si cainii de stina. Rasii, sacalii, cainii hoinari si chiar vulpea pot deveni si ei, in anumite conditii si mai ales pentru pui.
Vinatoarea se poate face fie la pinda, fie la dibuit, fie la goana in general cu sau fara cainii hartuitori. Se mai foloseste si metoda de urmarire a mistretului pe urma, dar aceasta este conditionata de existenta zapezii.Se foloseste arma cu teava lisa cu proiectil unic brenekeer sau slug sau carabina de calibru minim 6,5 mm. Trofeul conventional il constituie coltii mistretului. Neconventional sunt considerate trofee si coltii de scroafa precum si parul din coama ambelor sexe, blanurile si busturile.

Czech VZ 52/57 Factory Sniper, with Infra-Red Sniper Scopehttp://www.adamsguns.com/2320.htm

capriorii

Capriorii (Capreolus capreolus L.) - sunt mamifere ierbivore de culoare rosie bruna sau rosie - caramizie, iar in timpul iernii cenusie - cu oglinda alba foarte distincta. Dimorfismul sexual este evident datorita coarnelor care la tap sunt, ca si la celelate cervide, o exteriorizare a caracterului sexual secundar.Longevitatea este apreciata la 12-15 ani.Incepind cu virsta de 8 ani intra in regres din cauza imbatrinirii. Virsta se apreciaza usor la exemplarele impuscate dupa dentitie, iar la cele in viata, functie de aspectul general si al trofeului. Tapul (de 20-30 kg) este usor mai mare decit femela (18-25 kg).Primele coarne, sub forma de butoni sau sulita scurta si fara rozeta, cresc pe cilindrii frontali pina in lunile decembrie - ianuarie din primul an de viata.Dupa caderea acestora, in ianuarie - februarie, creste cel de-al doilea rind de coarne, care se termina in luna mai, cind Aceste coarne au forma de sulite sau de furci, cu rozete abia schitate. Ele cad la inceputul toamnei. Cind se sperie sau cind simte pericolul atit tapul cit si capra, brahnesc si latra. In timpul imperechierii sunetele scoase de capra si tap sunt piuite diferite, dupa cum se cheama intre ei, ori se alearga.Capriorul prefera padurile si cringurile, de la munte pina la cimpie, precum si vastul spatiu agricol din zona de cimpie. Este des intilnit, deasemenea in grindurile si in incintele cultivate agricol din Delta Dunarii.Braconierul, lupul, cainele hoinar, vulpea, sacalul, pisica salbatica dar si jderul si mistretul pentru iezii mici, sunt potentiali dusmani ai speciei. In timpul iernii capriorii se string in cirduri (ciopoare) de pina la 30 indivizi si chiar mai multi, de ambele sexe. In afara acestei perioade, exceptind perioada de imperechere, tapii traiesc izolati sau in preajma unei capre. Alergatul la caprior are loc in iulie - august, de regula ziua. Femelele ramase nefecundate in iulie-august, au o a doua perioada de imprerechere in noiembrie - decembrie. Caprioara fata cel mai ades 2 iezi, dar si 3 sau unul.Sezonul de vinatoare este cuprins intre 01.06-15.09. Vinatoarea se face fie la pinda, la rasarit sau la amurg, pentru posesorii de autorizatii individuale de vinatoare, fie la goana in cadrul vinatorilor colective.Este permisa folosirea chematorilor mecanice cu ajutorul carora se poate ademeni tapul prin imitarea glasului unei femele in calduri sau al femelei alergate. Se recomanda utilizarea armelor cu glont (carabine) cu calibru minim.222 Winchester dar este admisa si folosirea armelor lise cu proiectil unic brenneke sau slug. Trofeul in constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta.

Cerbul (Cervus Elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare bruna - roscata cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decit ciutele si prezinta spre deosebire de acestea coarne caduce. Ca ordin de marime masculii au greutati cuprinse intre 180-300 kg, iar ciutele ajung doar la 80-150 kg.Masculii pierd coarnele la inceputul fiecarei luni martie, fenomen care se intinde, functie de virsta si vigurozitatea fiecaruia dintre cerbi, chiarpina in luna mai.La vitei, atunci cind implinesc virsta de 1 an, in luna mai, incepe cresterea primului rind de coarne crestere care se termina in septembrie. Aceste coarne sunt de regula sulite lungi de 20-30 cm, fara rozete. Longevitatea cerbului este apreciata in libertate la cca 18-20 ani, insa in natura rar ajung la aceasta virsta. Intre 12-14 ani cerbii ajung la apogeu, dupa care intra, treptat in decreptitudine. Virsta exemplarelor vii se apreciaza in functie de aspectul exterior si trofeu, iar cea a animalelor impuscate dupa uzura danturii.In perioada imperechierii masculul mugeste, boncaneste sau boncaluieste. Speriat are un brahnit nazal, ca de altfel si femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun si vazul suficient de bun. Cerbul este perfect adapostit in zonele cu paduri intinse, care cuprind portiuni de poieni sau luminisuri cu izvoare, care ofera liniste, adapost si surse de hrana. Este intilnit si la cimpie destul de des, acoperind cel putin teoretic intreg arealul dintre golul alpin si malul marii. Hrana este deficitara pentru cerb in perioada iernii - ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac, frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie, in arii cu astfel de stratificatii , hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana adminstrata complementar de om: fin, frunzare, suculente si concentrate. Lupul este dusmanul natural cel mai de temut al cerbului Pagube mai reduse fac si risul si ursul. Mai nou cainii hoinari salbaticiti tind sa inlocuiasca lupul, mai ales in pradarea viteilor. Cerbul este sociabil din toamna pina in primavara, perioada in care masculii se grupeaza pe cirduri conduse de un cerb tinar, iar femelele in cirduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai in virsta. Doar cerbii foarte batrini sau foarte puternici traiesc solitari. Imperecherea incepe in luna septembrie, mai intii in zonele de ses, apoi si la munte, terminindu-se cu a doua jumatate a lunii octombrie. Intre tauri se duc lupte aprige, pentru suprematia cirdurilor de ciute. Este de retinut ca in aceasta perioada, cerbii elimina un miros specific, usor de perceput chiar si de om. Ciutele fata, de regula, cite 1-2 vitei, foarte rar 3, care isi pot urma mama la 1-2 ore dupa nastere. Sezonul de vinatoare este cuprins intre 01.09 - 15.12 pentru masculi si se termina mai tirziu la 15 februarie pentru ciute. Trofeul in constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta. Trofeee neconventionale sunt "perlele" (canini redusi), parul din coama, crucea Hubertus. Vinatoarea se face cu carabina cu glont de la calibru 7 mm in sus.Perioada optima de vinatoare este perioada boncanitului. Se impune a se retine ca cca 70 % din cotele de recolta la tauri si 100% in cazul femelelor trebuie extrase selectiv.Metodele de vinatoare sunt la pinda si dibuitul, cu sau fara chematoare (boncanitoare). Impuscarea la goana este interzisa de lege. Selectia masculilor se face dupa aspectul extern general al coarnelor, dupa criteriile stabilite in cazul tuturor cervidelor. O alta perioada favorabila selectiei este dupa cirduire (15 noiembrie-15 decembrie), cind prin comparatie se poate alege mai corect exemplarul inapt pentru reproductie.

reviste de specialitate

reteta vanatoreasca

Friptura de fazan
Nu e chiar simplu sa pregatesti un fazan, daca vrei sa aiba gust si carnea sa fie frageda...dureaza! Sa o luam pe rand:
· fezandarea dureaza trei zile (dupa carte) si consta in eviscerarea (curatarea de intestine) fara sa-l jumulesti de pene, uscarea in interior cu faina de malai, pesmet, sau taratze. Dupa aceasta operatiune nu se spala, se atarna " la vant " 2-3 zile. Acum fiind f. frig afara se prefera o camara rece sau daca nu ingheata afara, la streasina casei. Proba fezandarii se face jumulind cateva pene de la gat sau din varful aripii. Daca acestea se desprind usor totul e OK
· Dupa fezandare, fazanul se jumuleste de pene si apoi se parleste de cotoarele ramase, dar cu mare grija sa nu se basice prea tare pielea.
· Se clateste cu vin pe exterior si interior (ATENTIE! fazanul nu se tine in baitz, ar fi un sacrilegiu!) In aceasta etapa se poate alege si fierberea inaintea gatirii propriu-zise sau introducerea direct in cuptor, intr-o tava, sarata si piperata, presarata cu boia de ardei si putin chimen, pe un pat de legume taiate rondele sau cubuletze, morcovi, ceapa, praz, 2-3 catei de usturoi,2-3 frunze dafin sau ce mai doresti rozmarin, busuioc...si scaldate obligatoriu in 2-3 pahare de vin rosu si 1 pahar de ulei sau o lingura de untura.Coacere in cuptor dureaza cam 1 ora si 30 min. la 180 gr. C si se stropeste friptura din cand in cand sa nu se usuce.Se serveste cu garnitura de cartofi piure sau natur stropit cu sosul ramas in tava Fazanul se scoate din cuptor cind are culoare galben - brun, usor crocant!

retete vanatoresti

Iepure cu sos vanatoresc
Ingrediente: 1,5 kg carne de iepure (pulpe spate), marinata (2 morcovi 1 radacina de patrunjel, 1 telin, 2 cepe, 4 linguri de untdelemn, 1 pahar cu vin, 1 pahar cu apa,, boabe de piper si ienibahar, 2 foi de dafin, sare), 3 linguri de smantana, 1 lingura de fainaMod de preparare: Se prgateste intai marinata din morcovi patrunjel, telina, ceapa taiata solzisori, boabe de piper si ienibahar, dafin, sare, vin si ½ de pahar de apa. Toate legumele taiate feliute subtiri se pun imreuna cu mirodeniile, vinul si apa la fiert. Dupa 2-3 clocote, marinata se toarna fierbinte peste carnea de iepure. Se lasa 1-2 zile in acest baitApoi se scoate carnea, se spala si se pune intr-o cratita cu untdelemn incins, se intoarce pe ambele parti, dupa care se acopera cu legumele din marinata, se lasa sa fiarba inabusit si se adauga di marinata putin cate putin pana se inmoaie carnea. Se preasara faina, se amesteca, dupa care se adauga smantana. Se mai fierbe 2-3 clocote, se da deoparte si se serveste. Sugestie - se serveste cu vin alb sec si rece. Timp de preparare - 1 ora

arme de vanatoare

Czech VZ54 Sniper Rifle, 7.62x54R http://www.adamsguns.com/2321.htm

COPOI ARDELENESC

Cunoscut si sub numele de " Transylvanian Hound " sau "Erdely" copoiul ardelenesc este o rasa de caine gonitor extrem de populara in Romania, mai ales in partea de vest a tarii. Folosit cu predilectie la vinatoarea de mistret si urs, copoiul ardelenesc are o istorie aparte, revendicata de 2 tari Romania si Ungaria. Dat fiind caracterul sovin al acestei acestei dispute, ne vom limita doar la a prezenta doar citeva date legate de istoria si evolutia acestei rase Se spune ca acest caine a fost selectionat si crescut de catre nobilii unguri pentru a-i ajuta la vinatoarea de urs, cerb, mistret, ras si lup. Dat fiind permanentul schimb comercial intre populatiile din Romania si Ungaria, precum si tinind cont de specificul istoriei Transilvaniei, caini din aceasta rasa sunt prezenti aproape in mod egal, pe teritoriul ambelor tari. Nu se poate preciza cine s-a implicat mai mult in standardizarea rasei actuale. Cert este ca FCI - recunoaste rasa ca fiind de origine romano-ungara.

caini de vanatoare

Cainii de vanatoare reprezinta un vechi si fidel prieten al tuturor generatiilor trecute, prezente si speram noi, viitoare de vanatori. O prezentare a principalelor rase de caini de vanatoare standardizate si legiferate pentru vanatoare in Romania nu putea lipsi din acest site.
Asa cum bine stim, exista mai multe rase de caini de vinatoare, clasificate dupa caracteristicile lor si tipul de vinatoare la care sunt folositi: prepelicari continentali sau insulari, scotocitori (spanieli), hartuitori, copoi, aportori (retrieveri), limieri.